Felix Tataru explica in “Cotidianul” ca nu a dat deloc chix cu campaniile pe care le-a coordonat la locale. Pentru esecul lui Blaga vinovati sunt electorii din sectorul lui Negoita care nu au iesit la vot si carora le adreseaza profesionist “Rusine!”. Foarte amuzanta este motivatia rateului de la Focsani: “Alin îşi propusese la început să intre în turul doi. Atât. Cred că, dacă îşi dorea să câştige de la început, ar fi câştigat“. Bun. Atunci, daca prin vreun accident, Alin ar fi iesit invingator, ce ar fi zis Tataru? “Rusine focsanenilor ca au iesit la vot”. 

Caricaturistul Octavian Andronic scrie un text despre PR. De care s-a folosit degeaba Blaga in confruntarea cu Oprescu. ”Căruia nu  i se pun flori în păr să pară simpatic. În plus, era şi victimizat de cei puternici: alungat din PSD, vânat şi reclamat de PLD… Cu tot scepticismul şi lipsa de precedente, independenţa lui a dat bine.” Octavian Andronic a vazut, dar n-a inteles nimic.

Strategia Basescu calchiata pe Oprescu a avut iarasi succes. Ceea ce anticipasem aici. Dar, bucuria pesedista nu va tine mult.

Oprescu a castigat si pe seama demobilizarii asa-numitului electorat de dreapta. A celui antiIliescu/antipsd, dezamagit de prestatiile lui Basescu si ale PDL cu PNL. Victoria lui Oprescu este un dus rece. Care s-a transformat intr-unul de gheata la vederea figurilor satisfacute ale lui Iliescu, Nastase si Mitrea. Revenirea acestora va fi tema de campanie viitoare a PDL. Tema pe care PNL o va rata. Aparent paradoxal, insa infrangerea PDL de la Bucuresti se va transforma in victoria PDL la generale.

Ce mai inseamna Ion Iliescu acum? Mai are influenta si puterea de acum zece ani? Nici macar pe cea din urma cu 4-5 ani, cand era inca presedinte si nu reusea sa-l tina in frau pe lacomul Adrian Nastase. A pierdut presedintia PSD, nu a reusit sa-si impuna in partidul pe care l-a creat nici macar favoritul pentru Primaria Bucuresti. Este tinut in geam pentru ca aduce voturile pensionarimii. Ion Iliescu conteaza acum putin in PSD, cu atat mai insignifiant este pentru sforariile din culisele politicii romanesti.

In schimb, Ion Iliescu conteaza foarte mult pentru Traian Basescu. Pentru ca numele ”Iliescu” inca produce frisoane in zone de care Basescu este foarte interesat. Umfland importanta lui Ion Iliescu si pozitionandu-se ca adversar dur al acestuia, Traian Basescu se legitimeaza ca “anticomunist” si “de dreapta”. Ca erou al luptei impotriva sistemului reprezentat de Iliescu in subconstietul colectiv: coruptie, hotie, baroni, mineriade. Basescu nu exista prin el insusi, ci prin reflexie. Prin imaginea reflectata de un altceva. Prin raportarea la altceva. Daca acel altceva este perceput ca rau, evident ca adversarul raului este bun. Iar daca raul nu exista sau nu are proportiile necesare, atunci trebuie inventat, amplificat. Ceea ce lui Basescu ii iese cel mai bine.