Strategia Basescu calchiata pe Oprescu a avut iarasi succes. Ceea ce anticipasem aici. Dar, bucuria pesedista nu va tine mult.

Oprescu a castigat si pe seama demobilizarii asa-numitului electorat de dreapta. A celui antiIliescu/antipsd, dezamagit de prestatiile lui Basescu si ale PDL cu PNL. Victoria lui Oprescu este un dus rece. Care s-a transformat intr-unul de gheata la vederea figurilor satisfacute ale lui Iliescu, Nastase si Mitrea. Revenirea acestora va fi tema de campanie viitoare a PDL. Tema pe care PNL o va rata. Aparent paradoxal, insa infrangerea PDL de la Bucuresti se va transforma in victoria PDL la generale.

Ce mai inseamna Ion Iliescu acum? Mai are influenta si puterea de acum zece ani? Nici macar pe cea din urma cu 4-5 ani, cand era inca presedinte si nu reusea sa-l tina in frau pe lacomul Adrian Nastase. A pierdut presedintia PSD, nu a reusit sa-si impuna in partidul pe care l-a creat nici macar favoritul pentru Primaria Bucuresti. Este tinut in geam pentru ca aduce voturile pensionarimii. Ion Iliescu conteaza acum putin in PSD, cu atat mai insignifiant este pentru sforariile din culisele politicii romanesti.

In schimb, Ion Iliescu conteaza foarte mult pentru Traian Basescu. Pentru ca numele ”Iliescu” inca produce frisoane in zone de care Basescu este foarte interesat. Umfland importanta lui Ion Iliescu si pozitionandu-se ca adversar dur al acestuia, Traian Basescu se legitimeaza ca “anticomunist” si “de dreapta”. Ca erou al luptei impotriva sistemului reprezentat de Iliescu in subconstietul colectiv: coruptie, hotie, baroni, mineriade. Basescu nu exista prin el insusi, ci prin reflexie. Prin imaginea reflectata de un altceva. Prin raportarea la altceva. Daca acel altceva este perceput ca rau, evident ca adversarul raului este bun. Iar daca raul nu exista sau nu are proportiile necesare, atunci trebuie inventat, amplificat. Ceea ce lui Basescu ii iese cel mai bine.

Strategia de impunere a “independentului” Oprescu la Primaria Bucurestilor se apropie de climax. Momentul va fi spre sfarsitul primei saptamani dupa turul 1. Probabil duminica, ziua in care se intampla mai nimic, iar media e hamesita dupa carne proaspata. Iliescu il va ataca pe Oprescu. Nu foarte dur, pentru a nu indeparta electoratul pesedist. Dar pe teme si intr-un limbaj care sa elimine reticentele bucurestenilor si sa anihileze principala tema de bataie a PD-L: “Votand Oprescu, votati Iliescu”. Prin urmare, prin atacul sau, Iliescu va urmari efectul invers: simpatie pentru Oprescu. Canalele media care vor sustine intens manipularea lui Iliescu:  Antena 3 si Realitatea.

Manea liberala

mai 16, 2008

Sef al liberalilor brasoveni si presedinte-candidat la Consiliul Judetean, Aristotel Cancescu, si-a dedicat o manea. Care se difuzeaza din sfert in sfert de ora pe unul dintre posturile sale de radio, SuperFm, dedicat manelelor. Cam asta a ajuns partidul Bratienilor. Asculta aici.

Cum se face ca niciunul dintre contracandidatii lui Ontanu (PSD) nu se foloseste de aceste imagini?

Media ultimelor zile nu conteneste sa-l acuze pe Basescu de marlanie pentru ca l-a facut “avocat mic si cu capul mare” pe candidatul PNTCD la Primaria Bucurestilor, Aurelian Pavelescu. Lume indignata, in cap cu avocatul taranist. Care brusc este bagat in seama, apare pe la televiziuni, se face vorbire de el. Scos pe neasteptate din anonimat, candidatul Pavelescu se da jignit, si vrea sa-i ceara bani lui Basescu ca daune morale. In loc sa-i dea. 

Alexandru Mironov, expert SF, fost consilier prezidential al lui Iliescu si actual candidat la Primaria Bucuresti din partea Partidului Socialist Roman, face pentru Ziare.com ceva dezvaluiri usor ignorate de media traditionale:

Dupa 2000, Nastase a plecat pe drumul unui turbocapitalism, el stia foarte bine ce face. Au avut loc privatizari frauduloase, spolierea romanilor. I-am reprosat lui Iliescu si atunci el mi-a spus: “Capitalismul se construieste cu hotie”.

Partidul Socialist a aparut ca partid in care Iliescu ar fi urmat sa faca pasul lateral din PSD…

Daca Oprescu se va declara om de stanga, se pregateste acest partid pentru el. (Partidul Socialist Roman, n.m)

Candidatura independentului  Oprescu a fost respinsa. Este primul pas important catre victorie al doctorului pesedist.

In 2004, Basescu castiga alegerile in urma unei strategii care il pozitionase ca victima a regimului corupt al lui Adrian Nastase. In marketingul politic aplicat specificului mioritic reprezenta (si reprezinta) “tipul haiducului”, celui care se ia de gat si lupta cu ticalosii care opreseaza poporul sau vointa poporeanului de afirmare. Reactia sistemului la manifestarea “haiducului” este indeobste dura, ceea ce a determinat o istorica solidaritate a celor multi cu acesta. Fapt binecunoscut de orice novice in comunicare politica: victima provoaca simpatie printre mioritici. Care se traduce in voturi.

Strategia manipulatorie in cazul Oprescu se bazeaza pe cele de mai sus, putand fi redusa la doua cuvinte: Opresatul Oprescu. Opresat de propriul partid, opresat si in drumul lui solitar catre Primarie. Victima perfecta pentru a culege voturi intr-un sistem dominat de politicieni verosi, nesimtiti si nemilosi. Pe deasupra nici nu mai are anatema PSD (de cate ori nu ati auzit “baiat destept, pacat ca este-n PSD?”). Si mai si pe deasupra este sustinut puternic de trusturile Voiculescu-Vantu. Care cu calitatea de “opresat” a “independentului” vor tine cu sufletul la gura poporul telenovelistic. Urmeaza lacrimile candidatului.

Duminica, 20 aprilie, “Noii Golani” au avut miting in Piata Universitatii de condamnat scarbavnica clasa politica. Premize de bun augur: increderea romanilor in politicieni este mai putin de 20%. Prezenta de cele mai rele asteptari: 10 tineri, cinci mosi si doua babe. La aceeasi ora, in Zara din noul Baneasa Shopping Mall erau de trei ori mai multi oameni. Increderea in imbracaminte e mai mare, nu te inseala si nici nu tradeaza. Dar e mai eleganta si pe banii tai pe politicieni. 

17 aprilie 2008

Universitatea Politehnica Bucuresti

Prezent pentru lansarea volumului “Planul B 3.0″ al lui Lester Brown, Ion Iliescu a remarcat conditiile mizere de viata din Bronx (NY), afirmand ca “Americanii se dau mari crestini, dar nu ti-ar da niciun ban“.